Era in seara de ajun a anului 1971 si, in Caminul Cultural al micutei localitati Booveni, Mos Gerila se uita un pic surprins la copilul care i se asezase in brate. Era un pusti frumos cu ochii mari, negri, aparent la fel ca toti copiii din Booveni, dar doua lucruri il deosebeau fundamental de ceilalti: privirea extrem de inteligenta si ochelarii de soare.
“Cum te cheama, puisor?” Intrebase Mosul, incercand sa patrunda cu privirea dincolo de ochelarii negri.
“Adrian”, raspunsese el fara sa se lase intimidat.