In mod normal, o astfel de analiză trebuia să înceapă cu celebra replică de “fugă” folosită de toţi steliştii, de la Marius Lăcătuş la nea Ghiţă, paznicul de la non-stop, replică ce poate varia de la “trebuie să ţinem cont că Steaua este, totuşi, singura echipă din România care a cucerit un trofeu european” până la “gura bă, că noi am luat cupa în ’86″ şi care demonstrează fără dubii că, în viziunea suporterului stelist, un trofeu cucerit acum 25 de ani poate scuza fără probleme şi în ziua de azi un 0-3 cu Mediaş sau un 1-5 cu Petrolul. Bine, într-un fel e şi normal, dacă ne gândim că generaţia din ’86 a lui Honved ar fi pus mari probleme chiar şi Milanului din anii ’90, iar, la tragerea la sorţi pentru sferturi, Barcelona şi Anderlecht au răsuflat uşurate că n-au avut ele ghinionul de a o întâlni pe incomoda Kuusysi Lahti.

Totuşi, meciurile de ieri din Europa League, mi-au adus în minte o altă idee fixă a suporterului stelist, manifestată cel puţin la fel de des ca şi prima. Suporterul stelist are impresia că toată lumea care joacă în cupele europene, o face datorită punctelor acumulate de Steaua de-a lungul anilor. Nu, suporterul stelist e un om generos şi nu are pretenţia ca celelalte echipe din România să intre pe teren cu un banner pe care să scrie “Mulţumim, Steaua”, deşi ar fi un gest normal. Însă nici nu suportă să audă cum se laudă vasluienii că au făcut egal la Roma sau rapidiştii că au bătut în deplasare. Fiind un om corect, stelistul îi aduce imediat cu picioarele pe pământ, amintindu-le meci cu meci, toată zestrea de puncte acumulată de Steaua în ultimii 15 ani. Nu se descurajează nici când i se aminteşte că, în Champions League, Steaua face în ultimii ani doar căte un punct, în timp ce Clujul face căte 4, iar Unirea a făcut chiar 8…păi, ar fi ajuns CFR şi Unirea să facă punctele alea, dacă nu era Steaua să-i califice direct în grupe? Însă suporterul stelist ştie că mai presus de ingratitudinea celorlalţi e satisfacţia de a fi util societăţii în care trăieşti şi urmăreşte cu zâmbetul pe buze cum echipa lui de suflet sacrifică încă o dată spectacolul sportiv, numai pentru a mai aduna un punctişor la zestrea ţărişoarei noastre. Şi cu cât punctele astea sunt adunate mai greu şi mai rar, convingerea suporterului stelist că Steaua joacă pentru ceilalţi creşte. E foarte posibil ca, prin 2020, când Ianis Hagi va debuta în cupele europene cu Viitorul Constanţa, suporterul stelist să-i bată obrazul lui taică-său: “Băi Gică, dacă nu făceam noi egalul ala cu Sheriff Tiraspol în 2009, nici Intertoto nu prindea ăsta micu’”.

1. 

   Tavi

   7 octombrie 2011 at 17:20

   Povestile tale frumoase din interiorul Craiovei si-ar regasi oricand inspiratia si in interiorul Stelei. Mai ales ca s-au facut ceva perfuzii oltenesti catre Ghencea. Stiu ca Becali nu-i Mititelu, dar nu poti sa zici ca nu se straduie. Si tu scriai mult prea haios ca sa se termine asa de curand. Te astept mai des.
2. 

   Filme online

   8 octombrie 2011 at 0:33

   Felicitari pentru articol. Va citesc cu placere de cand am descoperit acest site. Mircea, admin filme1.net