Supărat că echipa naţională a ajuns tocmai pe locul 56 în lume, dar şi impulsionat de exemplul recent al handbalistelor care au reuşit o performanţă pentru care fotbalul ar fi relansat producţia de statui din toată Europa, am stat şi m-am gândit „mă, aşa e românu’, tot timpul critică, dar când e vorba să vină cu soluţii se face că plouă”. Aşa că am aprins grătarul şi mi-am pus un şpriţ rece, ca să reconstitui fidel condiţiile de lucru ale specialiştilor FRF şi LPF şi am început să analizez punctual elementele care împiedică echipele noastre să câştige cupe europene şi titluri mondiale.Primul care mi-a venit în minte au fost (evident, doar sunt român) arbitrii, aceşti oameni care şi-au schimbat blana, adică echipamentul, dar au rămas la fel de negri în suflet, gata oricând să dezavantajeze nu numai echipa României (nu-i aşa, domnule Lucescu jr.?), dar şi orice echipă antrenată de un român( nu-i aşa, domnule Lucescu sr.?) sau care are vreun fotbalist, maseur sau chiar suporter român (eu, de exemplu, daca mă uit la Chelsea – Liverpool, am permanent impresia că arbitrul trage pentru ai lu’ Abramovich, fiind chiar consternat de faptul că jucătorii lui Liverpool nu sesizează măgăria şi îşi văd de joc, în loc să fugărească arbitrul). Propun, deci, eliminarea arbitrilor din jocul de fotbal. Ok, ca să-i atrag de partea mea şi pe cei mai numeroşi suporteri din România, putem să-i păstrăm totuşi pe Corpodean pentru meciurile lui Dinamo şi pe Deaconu-Brichetă pentru cele ale Stelei.
Odată scăpaţi de arbitri, ne lovim de o alta problemă: mingea. Probabil i-aţi vazut cu toţii pe fotbaliştii români la încălzirea de dinaintea partidei. Absolut toţi jonglează cu mingea, dau pase cu călcâiul şi şutează la poartă cu genunchiul din foarfecă laterală. Însă în momentul în care începe meciul situaţia se schimbă radical şi mingea devine cel mai mare duşman al fotbalistului român, fiind extrem de greu de oprit, pasat unui alt jucător îmbrăcat în aceleaşi culori sau şutat pe spaţiul porţii (desigur, mă refer la spaţiul porţii adverse). Tocmai, de aceea, cea mai folosită tactică de către echipele româneşti este cunoscuta „focu’ la ei”, în care trebuie să te fereşti de minge ca dracu’ de tămâie. Motiv pentru care propun şi eliminarea mingii din acest joc. În plus, este evident că, fără minge, şi adversarii ar avea reale dificultaţi în a ne marca goluri.
Mai rămân spectatorii. Cunoscuţi pe vremuri ca „al 12-lea jucător”, spectatorii au început să-şi piardă acest rol odată cu generaţia lui Hagi, ei începând, în mod total nejustificat, să aibă pretenţii la victorii fără probleme cu echipe gen Albania sau Belarus şi manifestându-se intr-un mod nepotrivit atunci când acest lucru nu se întâmplă. Eliminarea spectatorilor din joc ar aduce un plus de linişte pentru jucători şi le-ar da posibilitatea specialiştilor să se concentreze pe jocul echipei, pentru a-l îmbunătăţi.
Am scăpat aşadar de arbitri, de minge, de teren şi de spectatori. Apreciez că, în aceste condiţii, orice „11” advers va avea reale probleme în a depăşi o echipă românească. Dar putem fi siguri că nu o va face? Din păcate, nu. Pentru că fotbaliştii adverşi sunt plătiţi mult mai bine decat ai noştri, pentru că ei au mâncat banane când erau copii şi pentru că gagicile lor sunt mai urăte decât ale noastre, am motive să cred că tot ei vor fi mai concentraţi în timpul jocului. Am motive să cred că parşivii antrenori străini vor folosi în continuare fotbalişti stabili din punct de vedere psihic care nu iau gol in ultimul minut şi nu-şi dau două autogoluri în cinci minute. E clar că, şi în aceste condiţii, adversarii pleacă din start cu un avantaj. Avantaj care trebuie eliminat, aşa că…ultima soluţie este: eliminarea fotbaliştilor din jocul de fotbal. Meciurile să se desfăşoare dupa sistemul următor: 11(trebuie sa păstrăm totuşi ceva) oficiali de la fiecare echipă să se întâlnească la un grătar, asezonat cu uischiane şi şpriţane. Echipa care are cei mai multi membri care pleacă dimineată pe picioarele lor câştigă. Sau să se dea, dom’le, cu zarul. E mai simplu şi, la câţi specialişti în zaruri avem noi, aprope sigur câştigăm. Iar în cazul că n-o facem, putem, totuşi, spune oricând că „în seara asta Dumnezeu n-a fost român”.
In momentul in care ai eliminat mingea ai facut jocurile lu’ Mourinho, ca se stie ca echipa lui e cea mai buna la jocul fara minge. Ai lui ar putea castiga chiar si fara teren sau fara jucatori, de suporteri nu mai spun, ca si asa nu-l inghite nimeni. Bine macar ca tre’ sa treaca si probele de foc, implicand traditionala beuturica – aici incepem sa ne facem noi jocul si sa trecem in avantaj
Ti-a scapat probabil din neatentie un ‘r’ la ‘lucru’ pe al saselea rand, ai putea corecta.
)
Reusite articolele cu nationala Romaniei!
Merci, am corectat.
O tie pin i Arsenal care a str lucit in Champions League ins in campionat abia a ocupat locul 4..Dac la Betis putem vorbi despre pu in tatea resurselor in cazul lui Arsenal ni se serve te o pild . De la Gigi Becali i pin la Dic de la Ol roiu i pin la Nicoli oare cind i i va reveni B nel? steli tii n-au fost obi nui i cu acest ah simultan al mizelor uria e..Fotbalul a devenit un sport in care managementul stresului e la fel de important precum controlul piciorului.