Iată că, la sfârşit de 2010, a juns criza şi pe la Universitatea. E sărăcie mare zilele astea, stau băieţii cu urechile lungite de foame, în afară de mine, care tot timpul am ştiut să strâng bani albi pentru zile negre şi de Alex, care primeşte de la ta-su. Despre Adrian nici n-are rost să mai pomenim, pentru prima dată de când o ştiu am auzit-o pe doamna Mititelu cum se interesa de reţete de sarmale şi caltaboşi, să le gătească cu mâna ei.
Totuşi, când Adrian, orgolios cum îl ştii, a citit prin ziare că mai toate echipele fac tăieri de porc pentru a sărbători Crăciunul, a zis că, din toată sărăcia, trebuie să facem şi noi o acţiune din asta. Am mers întâi la biserică să ne rugăm pentru un an mai bun. Când am ieşit, nea Piţi, care aşteptase afară, era înconjurat de nişte cerşetori care-i cereau de pomană. Mie, in general, îmi place ca banul să fie muncit, dar acum, fiind Crăciunul, am zis să fac o excepţie şi să le dau ceva. Dar când să bag mâna în buzunar, unul din ei mă recunoscu şi începu să strige „veniţi băăă, că e băieţii de la Ştiinţa”. Când auziră una ca asta se strânseră în jurul nostru toţi cerşetorii din zonă şi începură să ne dea care un covrig, care o portocală, iar lui Adrian îi dădură efectiv lacrimile când şeful lor îl luă de-o parte şi îi zise”uite, bre, nea Adi, ca de la conducător la conducător, ia o suta de euro să le iei la băieţi un porc mai mare”
Un porc mai mare…bieţii de noi, nici măcar porc n-aveam, sacrificarăm o oaie pe care o primise Adrian de la nea Gigi, ca să aibă prima opţiune la vânzarea lui Găman. Aşa că Adrian, având banii de la cerşetor, îl sună pe Adi de la Vâlcea. „Noroc, Adi, uite noi ne strânserăm să tăiem o oaie cu ocazia sărbătorilor, nu vii să ne cânţi şi nouă ceva?”. „Vin, bre, cum să nu vin, daaaa’…ia zi, ceva bani ai, că am auzit că ai probleme?”. „Păi am o sută de euro”. „Adriene, eu pentru o sută de euro nici nu răspund la telefon, aşa că deja îţi făcui o favoare imensă, hai la mulţi ani cu sănătate!”.
Apropo de nea Piţi…la început stătu retras, ca de obicei, fără să vorbească cu nimeni. De oaie nici nu se atinse, când auzi că e de la Gigi, până nu gustarăm toţi din ea şi trecură 2-3 ore fără să dăm semne de slăbiciune, lucru mare ţinând cont că o stinserăm doar cu apă de izvor, neavând bani de băutură. Dar când scoase Adrian din buzunar un cd cu Hruşcă pe care-l luase pentru soţie şi dădu drumul la muzică, nici măcar el nu putu să rămână insensibil. Dupa câteva colinde, un zâmbet îi inflori în colţul gurii, iar cei de lângă el îl putură auzi spunând „a venit Crăciunul, să moară mă-sa!”
Însă surpriza serii fusese păstrată pentru final. La un moment dat, Adrian dispăru câteva minute şi se întoarse costumat în moş Crăciun, având pe umăr un sac prin care se ghiceau teancuri de hârtii colorate, care foşneau când el păşea. „V-am promis că vă scot din foame şi uite că mă ţin de cuvânt” ne zise el. „În sacul ăsta se află nu numai salarille voastre restante dar şi o primă specială de sărbători. Luaţi-l, e al vostru!”. Nici nu termină bine, că băieţii săriră pe el şi desfăcură sacul: era plin cu acţiuni la Fondul Proprietatea!
Ataaaat!
Excelent, ca de obicei. Se vede treaba ca Dorel e capitan adevarat, stie si cu scrisu’, si cu mobilizatu’ pe teren. Tackling i-ar prinde bine sa mai invete si poate o tzara de sarit la cap cand e si adversar prin preajma, ca eleganta are, dar nimeni nu-i perfect
Cateodata ma intreb daca n-am avea rezultate mai bune cu Mititelu in teren si Dorelu patron
Pai mai prost ca Dorel n-ar prea avea cum sa joace, cel putin pe faza defensiva. Si mai prost ca Adi-Inima Mare n-ar prea avea cum sa conduca, cel putin pe faza financiara. Deci mai prost ca acum n-ar prea avea cum sa fie, zic
Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu.