Dom’ Comisar,
Subsemnatu’ Georgel Costică, agent la secţia 112 Poliţie, permiteţi să raportez că pe timpul gărzii mele s’a ântâmplat următoarele:
- la orele 7.00 am venit la muncă. Find grevă, mi-am permis să fumez o ţigare şi să beau o cafea cumparată pe datorie de la buticul din colţ, deoarece din cauza piticului nu mai mi-am permis să am în buzunar nici măcar cinci mi de lei vechi ca să iau cafea de la tomatul din hol (paranteză: precizez că e posibil ca dacă-l întrebati pe vânzător să nu recunoască că eu sau vreun alt agent avem vreo datorie la el, aşa cum face de obicei).
- în jurul orelor 7.45 s’a prezentat la secţie doi cetăţeni la care le furase portofelele în tramvai. Le-am esplicat frumos că este grevă şi i’am poftit afară
- în jurul orelor 8.25 a venit o femeie care fusese batută de soţu si vroia să depună plângere. I’am esplicat destul de iritat că n’au intrat zilele în sac şi că sa vină altădată că azi e grevă. M’a ântrebat destul de obraznică când să mai âncerce motiv pentru care i’am zis să nu mai vină niciodată (aici colegul meu agentul Căprescu care e tot timpul cu poantele a avut o replică de escepţie şi i’a zis că incepe s’ăl ânţeleaga pe bietul om – adică pe bărba’so hehehehe)
- în jurul orelor 8.30 am decis că nimeni n’are dreptul să ne deranjeze de la grevă , drept pentru care am ânchis poarta secţiei
- în jurul orelor 10.30 aţi Sunat Dmnvs. şi ne’aţi Chemat în piaţă la grevă unde am şi plecat de ândată.
- am ajuns în piaţă tocmai la timp pentru a prinde festivitatea cu aruncatul caşchetelor în aer. Nu ştiu cine a avut ideea dar pentru mine s’a nimerit bine deoarece am aruncat în aer caşcheta mea veche şi m’am trezit în braţe cu una nou nouţă. Ba colegul Căprescu zicea că s’ar putea sa fie şi caşchetă de gradat sau ceva.
- p’ormă aşa cum ştiţi s’a mers la Cotroceni să scoatem ursul din bîrlog. Pe drum am observat o florăreasă bătrână care se chinuia să’şi monteze un bec la ghereta la care vindea flori. Deşi grevă am zis că putem face o faptă bună aşa că âmpreună cu agentul Căprescu şi cu alţi doi agenţi am montat becul femei. Tot pe drum am avut o idee ecscelentă care a contribuit la deplasarea mai rapidă a coloanei, pentru că nu aveam girofare iar proştii de bucureşteni iar âncurcase circulaţia şi find greva n’avea cine să’i descurce. Prin urmare eu am ridicat o mână şi am ânceput s’o rotesc rapid în aer, timp în care agentul Căprescu striga ântruna „nino nino danonino” iar ceilalţi doi agenţi cu care montasem si becu striga pe rand „roşu-albastru-roşu-albastru-roşu-albastru”. Din păcate oamenii e proşti şi n’a ânţeles, aşa că tot cu pulanele a trebuit să ne croim drum către palatul marinarului.
- la Cotroceni ânsă nimic n’a mers cum trebuia. În primu rând că Chioru nu era acasă şi degeaba am strigat noi minute în şir „ieşi afară javră ordinară” că n’a ieşit decât maidanezii de la grădina botanică. In al doilea rând lumea era deja obosită şi insetată aşa că atunci când cineva a făcut propunerea să mergem la o bere şi să revenim altădata când o fi şi Chioru acasa toţi a fost de acord. Insă cel mai trist a fost că ânainte să plecăm cineva a avut ideea să repetăm figura cu aruncatul caşchetelor numai că de data asta să le aruncam nu în sus ci către palat. Luat de val, am scos caşcheta cea nouă şi am aruncat’o cu forţă. Când mi’am dat seama era prea tărziu, caşcheta mea poposea dincolo de gard atârnată ântr’un copac. Degeaba m’am rugat de bâieţi de la pază „nenea, nenea, ne daţi şi nouă şapca” că rădea ca proştii şi se făcea că n’aude.
- în rest pe tura mea nu s’a ântâmplat nimic demn de semnalat. Totul OKei.
Cu stimă şi respect,
Agent Costică Georgel
PS: Şefu’, vă rog io dacă se poate să faceţi rost de doua caşchete pentru mine şi colegul Căprescu. A zis Busu că se anunţă o iarnă grea. Cu respect.