A doua zi, Adrian se urcă în avionul de România. Îşi făcuse socoteala să ajungă pe Otopeni odată cu echipa, care venea direct de la Norcia, unde câştigase primul trofeu din era Mititelu. Nu doar dorul de echipă îl facuse să-i aştepte la aeroport, în fond mai putea aştepta 3-4 ore până la Craiova, ci faptul că, în Italia, îi ajunseseră la urechi nişte zvonuri conform cărora tinerii săi jucători Rada şi Stancu erau momiţi de către Trădător* la Rapid. Adrian nu putea accepta în ruptul capului aşa ceva şi, prin urmare, hotărâse că e mai bine să vină personal la aeroport ca să se asigure că cei doi nu se „rătăcesc” prin Bucureşti. Îl văzu undeva pe holul de aşteptare pe Trădător însoţit de unul din fraţii Becali** şi asta nu avu deloc darul să-l liniştească. Dar nu avu timp să-şi facă prea multe gânduri deoarece în acel moment se deschiseră uşile şi delegaţia craioveană apăru în frunte cu Dinel. Imediat în spatele lui erau Stancu şi Rada, iar apoi restul delegaţiei. Dinel îî salută pe Tradator şi pe Becali, dar apoi se schimbă brusc la faţă când îl vazu pe Adrian. Le făcu celor doi un semn discret cu ochiul, arătându-l pe Adrian. Din păcate, Adrian, emoţionat de faptul că-şi revedea băieţii după atâta timp, era numai cu ochii la ei şi scăpă acest semn.
Dinel se aruncă direct în braţele lui Adrian.
„Adriane, ce surpriză, nu mă aşteptam deloc să te găsesc aici”
Adrian nu prea era obişnuit cu astfel de manifestări de simpatie din parte lui Dinel, dar fu plăcut impresionat de faptul că şi lui Dinel îi fusese dor de el.
Între timp jucătorii se urcaseră în autocar. Adrian şi Dinel urcară şi ei. Adrian trecu pe la toţi jucătorii pentru a-i saluta şi pentru a-i felicita pentru performanţa obţinuta. La un moment dat ajunse în dreptul unei banchete goale. „De ce nu v-aţi aşezat mai în faţă?” vru el să întrebe, dar în acelaşi timp un gănd îngrozitor se abătu asupra lui. Aruncă o privire rapidă prin autocar…Rada şi Stancu nu erau acolo!!! Adrian alergă rapid către un geam, exact la timp pentru a vedea maşina Trădătorului demarănd. Pe bancheta din spate erau cei doi. La vederea lu Adrian, îşi fluturară batistele pline de lacrimi, implorând ajutor. Adrian se repezi către uşă, dar aceasta era închisă
„Deschide uşa imediat!” urlă el, dar şoferul ridică din umeri şi i-l arătă pe Dinel, care stătea lângă el. „Dinel, te rog frumos, băieţii nostri…i-a luat Trădătorul…”. Fără să-i arunce vreo privire lui Adrian, Dinel îi făcu semn şoferului să demareze. Şi atunci Adrian înţelese totul. Toată acea manifestare de afecţiune a lui Dinel, insistenţa de a-i arăta chiar atunci trofeul nu fuseseră decât un circ bine pus la cale. Cu ochii în lacrimi, Adrian forţă cu o lovitură de picior uşa autocarului şi sări din mers.
*Trădătorul este, aşa cum desigur v-aţi dat seama fostul fotbalist de la Steaua, PSV, Barcelona şi Galatasaray, Gheorghe Popescu.
** Deşi erau veri cu Gigi Becali, cei doi fraţi Becali nu aveau nimic din spiritul nobil al lui Gigi, motiv pentru care Adrian nu i-a agreat niciodată.
steaua?
poate dinamo:P
Ai dreptate, am uitat tocmai de dinamo. Dar a fost si la steaua…